Ascultarea, baza tuturor relațiilor noastre. Oare știm să ascultăm cu adevărat?
A fi ascultat și auzit cu adevărat este ceva cu totul special. Procesul obișnuit de ascultare este unul pasiv, focusul nostru este de obicei în altă parte, așteptăm să ne vină rândul să vorbim sau avem o agendă bine stabilită. Mai mult decât atât, marea majoritate ne situăm mai presus sau mai prejos față de celălalt, ceea ce îngreunează ascultarea.
Ascultarea activă crează un spațiu special unde se va face auzit și ceea ce este rostit și ceea ce nu este rostit, ceea ce face ca cealaltă persoană să se simtă cu adevărat ascultată, înțeleasă, respectată. Ascultarea activă este o abilitate care necesită efort și se învață cu practica. Poate că pare foarte simplu, dar nu este așa deloc.
Din păcate, nu avem timp să ne ascultăm unii pe alții și nici nu știm cum să o facem. Într-o clasă cu 30 copii și cu o agendă bine stabilită, profesorului îi este destul de greu, dacă nu chiar imposibil să dea prea multă atenție individual fiecărui copil. La serviciu avem și acolo o agendă și deadline-uri. Seara, acasă, ori nu avem timp ori suntem prea obosiți să ascultăm. Ascultarea se transformă de obicei într-un schimb de opinii sau într-o ceartă.
În ascultarea activă cel care ascultă este focusat, atent și prezent în totalitate pentru celălalt, transmițând asta vorbitorului. Ascultarea activă se face cu întreg corpul – prin contact vizual, aplecând ușor corpul în față, dând din cap, arătându-i celuilalt că auzim și ceea ce spune și ceea ce nu spune.
Ascultarea activa si ascultarea profunda
Ascultarea profundă aduce în plus, pe lângă faptul că cel care ascultă aude și ce se spune și ce nu se spune, o percepție intuitivă a energiei care se manifestă între cei doi. În felul acesta avem o înțelegere mai profundă a ceea ce transmite vorbitorul. Ascultarea profundă se produce în momentul Acum, printr-o conectare reală la celălalt, total gratuit, lipsit de vreun gând sau intenție personală.
De obicei nu percepem schimbările de energie atunci când celălalt vorbește, micile inflexiuni ale vocii, neconcordanțele în ceea ce spune. Ascultarea profundă aduce o sesizare a tuturor acestor lucruri și, cu câteva instrumente, putem să îl ajutăm pe celălalt să aibă mai multă claritate atât în gânduri cât și în emoții.
Pentru ca o persoană să se deschidă cu adevărat și să împărtășească trăiri și experiențe profunde este nevoie să simtă că celălalt este acolo cu adevărat pentru el. Orice sfat, părere sau direcție oferită îl va face să se închidă. Ascultarea activă sau profundă este strâns legată de spațiul pe care îl simte cel care vorbește, acesta având nevoie să se simtă într-un spațiu sigur, lipsit de orice urmă de judecată.
Puteți să începeți cu o practică simplă a ascultării. Ascultați fără să întrerupeți și observați ce se întâmplă în voi. Vă vine să întrerupeți, să puneți întrebări, să contraziceți, să vă dați cu părerea? Sau poate vă fuge gândul la prăjitura care vă așteaptă în frigider? Toate acestea sunt indicatori că nu ascultați cu adevărat și că ascultarea se produce doar la un nivel superficial.
Ce ne poate ajuta în ascultare?
După ce ajungeți în momentul în care veți auzi ceea ce nu este spus, veți detecta energia din spatele cuvintelor și vă veți surprinde fără gândurile de mai sus, puteți trece la următorul pas și puteți folosi câteva instrumente în plus.
- Reflecția- este procesul prin care repeți cuvinte ce au fost investite cu energie de către vorbitor. Nu este vorba de a repeta ca un papagal ce spune celălalt ca să îl enervezi ci de a îl ajuta să contempleze asupra a ceea ce a spus sau a îl ajuta să își clarifice ceea ce simte.
- Parafrazarea – este o reformularea ceea ce a spus celălalt
- Sumarizarea – este un fel de rezumat al ultimelor lucruri spuse de celălalt
Parafrazarea și sumarizarea sunt asemănătoare reflecției. Ele reprezintă o oportunitate pentru a clarifica mesajele recepţionate şi un prilej de exprimare a interesului fața de ceea ce ne spune celălalt. Toate acestea duc la o creștere a empatiei, la o mai bună comunicare cu celălalt, la clarificarea sentimentelor și gândurilor celui care este ascultat, la crearea unui spațiu de creștere și siguranță.
Celălalt este aici pentru mine. Mă simt în siguranță, celălalt nu vrea să mă schimbe, să mă facă să gândesc altfel, să mă influențeze în vreun fel, ci mă acceptă în totalitate. Pot spune ceea ce simt, ceea ce gândesc, fără să fiu judecat sau corectat. Acesta este spațiul de creștere al fiecăruia și de creștere al oricărei relații dintre doi oameni.
Spor la ascultare!
Related Posts
