Emoțiile astea, bată-le vina! Pozitive, negative, te ridică în rai, te coboară în infern!
Mă așez în pat simțind iar cărămida ce îmi apasă pe piept și nodul din gât. Ceva necunoscut îmi strânge inima cu o mână de fier în timp ce pumnul mi l-a înfipt fix în gât. Aș plânge dar lacrimile s-au oprit tot în gât și pur și simplu nu vor să iasă.
Mai simțisem chestia asta cu o seară în urmă. M-am uitat un pic la ea și apoi, de frică cred, am hotărât să mă culc. Astăzi sunt hotărâtă să văd ce e acolo. Ce doare așa și de ce. Ce-i cu ea? Și de ce e aici? Ce simt? Când am mai simțit chestia asta? Pentru că de simțit am mai simțit-o nu numai aseară, ci de multe ori în viața mea. Îmi este familiară.
E greu să stai cu apăsările astea, cu senzațiile astea nașpa din corp. Cu toții avem modalități bine știute, inconștiente de altfel, prin care ieșim din emoțiile neplăcute. Vrem să scăpăm de ele nu se le simțim în toată ”splendoarea” lor. Mă bucur că am identificat chestia asta în corpul meu și că am decis să mă uit la ea. Că nu fug. Și mă uit la ce simt. Chiar acum.
Emoțiile noastre pot avea rol de barometru interior?
”Mă simt tristă. Și singură.. Aș vrea să îmi spui ceva frumos… care să mă facă să mă simt apreciată, iubită.. Să îmi spui că o să fie bine. Că totul o să fie bine. Că pot. Că ești lângă mine. Oricând și oricum și în toate felurile. Să mă întrebi ce am nevoie.. Să mă mângâi pe cap ca pe un copil.. ”
Cărămida e tot acolo, dar se simte diferit.. E ceva mai ușoară. Îmi pun căștile în urechi și îmi dau drumul la o meditație. Am identificat starea, am stat în ea, am simțit-o, acum a venit timpul să ies din ea. Îmi simt lacrimile cum dau buluc în spatele ochilor și acum curg în voie.. Nu le mai oprește nimic.
De la momentele astea până astăzi au trecut cred vreo 2-3 luni. M-am uitat în multe feluri la emoția din serile acelea. I-am găsit numele, am aflat de unde vine, am găsit ce să fac cu ea. Am stat eu cu mine și cu ea, am stat eu cu mine, cu ea și cu coach-ul meu, am stat eu cu mine, cu ea și cu terapeuta mea. Am făcut gașcă mare!
Zilele astea au fost despre emoții, despre cum să scoatem furia, despre cum să oprim plânsul necontrolat, despre ce să facem, când să facem, cum să facem să ne fie bine.. Pentru că, iacă-tă, toți vrem același lucru: Să ne fie bine, să nu doară.
Un lucru este sigur: rețete nu prea sunt, informațiile ajută doar într-o oarecare măsură, iar ce face diferența este practica și consecvența. Aici am încercat să le combin pe toate, în speranța că îți vor fi de ajutor!
Să auzim numai de bine !
Related Posts
