Autenticitate. Frică. Cât de autentici suntem în viața noastră? Cum ne identificăm fricile?
O să mă integrez în noul grup? O să îmi fac prieteni? Voi putea fi eu însumi? Oare voi ăsi oameni cu care am ce împărtăși? Voi fi acceptat? Mă voi putea manifesta autentic, așa cum sunt eu cu adevărat? Cum va fi oare?
Astăzi a fost despre o tânără fată de 14 ani. Copilul meu, pe care l-am dus la primul antrenament de volei. Club nou, echipa nouă, nimeni cunoscut acolo. A plecat către vestiar după ce a lungit un pic momentul de vorbit cu antrenorul. Am simțit cum și-a făcut curaj. Și-a luat inima în dinți și a pășit hotărâtă către vestiare. Am revăzut, retrăit momentul de acum mai bine de 10 ani când am lăsat-o în prima zi la grădiniță.
Fie ca suntem copii, adolescenți sau adulți, tuturor ni se întâmplă similar.
A fi autentic este o alegere?!
Cu masca zâmbitoare deja aranjată pe față, te apropii de noul sistem din viața ta. Noul șef, noul profesor, noul antrenor, noul partener, noul grup, noul coleg.
Ești singur, tu cu tine. Zâmbești prudent. Te bagi în seamă prudent. Observi. Oameni, comportamente, atitudini. Dacă te incluzi și pe tine în observare îți vei simți fizic emoțiile în corp. Fie încordarea din stomac, fie mâinile cu care parcă nu ai ce face, fie gura uscată, fie bătăile mai rapizi ale inimii, fie mușchii încordați.
Și dacă în fiecare moment al vieții tale ai observa ce se întâmplă în corpul tău, ai decoda fiecare emoție în parte cu ușurință.
Fiecare loc nou în care pășim vine cu tot tumultul de întrebări de mai sus. Fie că ni le punem în mod conștient sau inconștient, fie că credem despre ele că nu există, ele există.
A ne include pe noi înșine în ceea ce observăm este cea mai bună modalitate de a conștientiza ce se întâmplă în noi, care ne sunt fricile și cât de autentici suntem în viețile noastre.
Related Posts
