– Gata, m-am prins! mi-a spus.

– Ok… nu prea intelegeam ce vroia sa spuna.
– Stii cum e cand te duci la un examen? Cand iti bolboroseste burta si e acolo, chiar acolo in stomac, gheara care te strange si parca nici nu poti sa inghiti bine din cauza unei presiuni in gat? Aia e gheara!! E exact ca la examen!
Eu, intr-o sala, cu oameni cunoscuti, sau necunoscuti. Eu care am tocit pe branci. Da, invatam mereu si totusi simt acum ca, parca pierdeam esentialul 🙂
         Apoi asteptarea… Cand stiu ca vin subiectele. Oare ce imi pica? O sa stiu? Daca nu imi aduc aminte? Nu mai vin odata? Imi amintesc brusc ca sunt totusi niste parti pe care nu le stapanesc asa de bine… Apoi vin transpiratiile. Poate ca nu curge apa pe mine dar simt cum tot corpul mi se scalda intr-o baltoaca. Baltoaca de emotii. O sa trec cu brio? Macar sa iau nota de trecere! Nu, nu, nu ma multumesc cu nota de trecere!
         Am invatat pana in ultima zi. Cand aveam senzatia ca nu mai stiu nimic. Si atunci am zis, „la naiba, gata, nu mai citesc nimic. Ce-o fi o fi”. Si am incercat sa ma relaxez. Dar asta era doar la suprafata. Off, e exact la fel!! Pana deschid subiectele ma trec toate caldurile!
– Ok… Si?!
– Si, asta e! Dupa ce vin subiectele, mai dureaza un minut, poate doua. Apoi incep sa scriu, stomacul se linisteste. Gandurile parca isi reiau ordinea si ma linistesc.
        De fapt, ceea ce simt este grija, este incordare, neliniste. Neliniste pentru ca nu stiu ce se va intampla. Neliniste pentru ca mi-e teama. Ca nu o sa stiu, ca nu o sa ma descurc. Desi, am invatat. Este exact aceeasi gheara. Imi e atat de cunoscuta!
S-a asternut linistea…Cateva secunde, un minut, doua, trei, poate chiar mai multe. Ochii ii erau atintiti undeva pe podea. Am ramas privind-o, oferindu-i spatiul de care avea nevoie si in aceasi timp asigurand-o ca sunt aici, cu ea. Ramasese pe ganduri. Cauta. In interiorul ei.
– Mi-era frica, a continuat. Mi-era teama ca nu stiam ce o sa se intample. Se pare ca am uitat sa am incredere in mine. Vroiam doar sa se termine. Atat. Sa imi demonstrez eu mie ca am fost in stare. Ca am facut-o si pe asta. Ca am trecut si peste asta.
A fost doar un examen. Si oricum le-am luat pe toate. Si chiar daca nu le-as fi luat, nu era nici o nenorocire.
– Ma intreb, daca gheara ar fi acolo sa iti spuna un mesaj, ce ti-ar spune?
–  Ca e ok. Ca e acolo doar ca sa ma tina in alerta. Ca sa fiu pregatita. Este reactia la pericol. Pericolul de a o da in bara. Si daca o dau in bara, ce daca? Ce inseamna sa o dau in bara? Sa nu iau un examen? Sa esuez intr-o relatie? Sa vad realitatea, asa cum e ea? Sa o accept?
– Si cum e? Realitatea? am intrebat-o.
– Perfecta. Atat de perfecta in imperfectiunea ei…Iar gheara e acolo de fiecare data sa imi dea de veste cand ma indoiesc de mine insami. Imi spune ca totul este in regula…
Multumesc…